prăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂJÍ, prăjesc, vb. IV.
1. Tranz. A supune un aliment acțiunii focului (de obicei în grăsime încinsă) pentru a-l face comestibil sau pentru a-l prelucra. ♦
Tranz. și
refl. A (se) distruge sau a (se) degrada prin foc, a (se) arde. ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) chinui, a (se) frământa.
2. Refl. (
Fam.; despre oameni) A se expune la căldura soarelui sau a focului (pentru a se încălzi, a se bronza etc.). ◊
Expr. (
Tranz.;
fam.)
A-și prăji burta la soare = a nu face nimic, a lenevi.
3. Tranz. A încălzi minereurile în cuptoare speciale, la o temperatură inferioară temperaturii de topire, pentru a le usca și a le purifica sau pentru a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. – Din
sl. pražiti.prăji (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)PRĂJÍ vb. IV. În gastronomie, mod de a prepara un aliment, mai ales carne, prin introducere în grăsime încinsă; în expr.
a prăji în tigaie sau
la tigaie = a prăji în puțină grăsime, ulei sau unt, în special piese mici de carne sau legume, la foc viu (sin. a sota);
a prăji în baie de grăsime = a prăji prin imersiune totală în grăsime încinsă un aliment natur, pane sau învelit în aluat; v. a căli.
prăji (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prăjí (prăjésc, prăjít), vb. –
1. A frige. –
2. A (se) arde. –
3. A (se) înșela.
Mr. părjescu, părjire, megl. prăjǫs, prăjiri. Sl. pražiti (Miklosich,
Lexicon, 656; Cihac, II, 285; Graur,
BL, VI, 167),
cf. bg. părža, slov.
pražiti, cr. peržiti, alb. përžis, mag. perzselni. –
Der. prăjeală (
Munt.,
var. Olt. prăjilă),
s. f. (prăjire, rîntaș, aliment prăjit);
prăjitoare, s. f. (aparat de prăjit cafea);
prăjitorie, s. f. (prăjire);
prăjitură, s. f. (plăcintă, aliment dulce din făină; prăjeală).
prăji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prăji, prăjesc I. v. t. a păcăli, a înșela,
II. v. r. 1. a se păcăli, a fi înșelat.
2. (
tox.) a se droga.
prăji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăjí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prăjésc, imperf. 3
sg. prăjeá; conj. prez. 3
să prăjeáscăprăjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăjì v.
1. a coace carne pe grătar, pe cărbuni;
2. a fierbe în unt;
3. a arde frigând:
a prăji cafea. [Slav. PRAJITI, a frige].