prăjeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂJEÁLĂ, prăjeli, s. f. 1. Faptul de
a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș;
p. gener. aliment prăjit în grăsime. –
Prăji +
suf. -eală.prăjeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăjeálă s. f.,
g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli