prăgușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui
prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. –
Prag +
suf. -ușor.prăgușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăgușór s. n.,
pl. prăgușoáre