prăfărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂFĂRÍE, (
2)
prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf (
1); colbărie, prăfăraie.
2. (
Înv.) Loc unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă. –
Praf +
suf. -ărie.prăfărie (Dicționaru limbii românești, 1939)prăfăríe f. (d.
praf).
Vest. Colbărie, cantitate de praf:
ce prăfărie pe stradă! Pulberărie, fabrică saŭ depozit de praf de pușcă. – Și
prăvărie (nord).
prăfărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăfăríe s. f.,
art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării)
pl. prăfăríi, art. prăfăríileprăfărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prăfărie f. mare grămadă de praf.