prăfușor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRĂFUȘÓR, (
2)
prăfușoare, s. n. 1. Prăfuleț.
2. (Rar) Medicament sub formă de pulbere. –
Praf +
suf. -ușor.prăfușor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prăfușór (rar)
s. n.,
pl. prăfușoare