prădător - explicat in DEX

prădător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRĂDĂTÓR, -OÁRE, prădători, -oare, s. m. și f. 1. (Rar) Persoană care pradă, care jefuiește; jefuitor; hoț. 2. (Reg.) Om risipitor, cheltuitor. – Prăda + suf. -ător.

prădător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prădătór (rar) s. m., pl. prădătóri

prădător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prădător m. cel ce pradă.