prânzuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZULÉȚ, prânzulețe, s. n. (
Pop.) Prânzișor. –
Prânz +
suf. -uleț.prânzuleț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prânzuléț,
prânzuléțe, s.n.
1. (înv. și reg.) prânz modest, dejun superficial; prânzuc, prânzișor, prânzuț.
2. (reg.) pomană.
prânzuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prânzuléț (
pop.)
s. n.,
pl. prânzuléțe