prânzare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÂNZÁRE s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a prânzi; (
concr.) masă, mâncare (de la prânz); prânz. –
V. prânzi.prânzare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prânzáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. prânzắriiprânzare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prânzare f. mâncare la prânz:
o mioară să-ți fie de prânzare POP.