prusian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și
f.,
adj. Prusac. [
Pr.:
-si-an] – Din
fr. prussien.prusian (Dicționaru limbii românești, 1939)*prusián, -ă s. (fr.
Prussien). Locuitor din Prusia. Adj.
Regatu Prusian. – Și
Prusác, subst. (rus. pol.
Prusak). Ca adj.
-ăcésc, ca adv.
-ăcéște. Prusac ca adj. e neol. (Cp. cu
Cazac, Poleac, Rusnac). Vechĭ
Prus (vsl.
Prúsinŭ).
prusian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prusián (-si-an) adj. m.,
s. m.,
pl. prusiéni (-si-eni); adj. f.,
s. f. prusiánă, pl. prusiéne