prunișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNIȘÓR, prunișori, s. m. Diminutiv al lui
prun; prunuț. –
Prun +
suf. -ișor.prunișor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRUNIȘOR, com. în
jud. Mehedinți, situată în piemontul Coșuștei, pe cursul superior al râului Hușnița; 2.485
loc. (2003). Stație de
c. f. (în satul
P.) și halte de
c. f. (Gârnița și Igiroasa). Bisericile
Sf. Nicolae (1895), în satele
P., Gutu, Dragotești și Arvătești.
prunișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunișór s. m.,
pl. prunișóri