prunet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNÉT, pruneturi, s. n. Livadă, grădină de pruni; prunărie
2, pruniște, pruniș. –
Prun +
suf. -et.prunet (Dicționaru limbii românești, 1939)prunét n., pl.
e și
urĭ (d.
prun sau lat.
*prunetum; it.
pruneto). Loc plantat cu prunĭ. – Și
prúniște (Criș.).
prunet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunét s. n.,
pl. prunéturi