prundui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDUÍ, prunduiesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A acoperi un drum cu prundiș, a așterne un strat de prund; a pietrui cu prund; a prundi. –
Prund +
suf. -ui.prundui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunduí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prunduiésc, imperf. 3
sg. prunduiá; conj. prez. 3
să prunduiáscăprunduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prund(u)ì v. a pune pietriș:
să prunduiască șoselele cele noui AL.
drumul tău ți l’aș prundi POP.