prundiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNDÍȘ, prundișuri, s. n. 1. Prund (
2). ♦ Prundărie; îngrămădire de pietriș și de nisip în albia unei ape.
2. Pietriș folosit la pietruirea drumurilor sau în construcții. –
Prund +
suf. -iș.prundiș (Dicționaru limbii românești, 1939)prundíș n., pl.
urĭ (d.
prund. Cp. cu
grindiș). Petriș [!] de pe malu rîurilor.
prundiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prundíș s. n.,
pl. prundíșuriprundiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prundiș n. nisipul rîurilor.