prundi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRUNDÍ,prundesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A prundui. – Din prund.
prundi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prundí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prundésc, imperf. 3 sg. prundeá; conj. prez. 3 săprundeáscă