prunculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRUNCULÍȚĂ,prunculițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui pruncă; pruncuță. – Pruncă + suf. -uliță.
prunculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prunculíță (reg.) s. f., g.-d. art. prunculíței; pl. prunculíțe