prunculeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNCULÉȚ, prunculeți, s. m. (
Pop.) Pruncușor. –
Prunc +
suf. -uleț.prunculeț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prunculéț,
prunculéți, s.m. (pop.)
1. pruncușor, pruncuț, plod; sugar, sugaci.
2. fiu.
prunculeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunculéț (
pop.)
s. m.,
pl. prunculéți