pruncă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRÚNCĂ,prunce, s. f. (Înv. și reg.) 1. Copil de sex feminin. 2. Fată tânără. 3. Fiică. – Prunc + suf. -ă.
pruncă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prúncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. prúncei; pl. prúnce