prunărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNĂRÍE1 s. f. Ocupația prunarului
2. –
Prunar2 +
suf. -ie.prunărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUNĂRÍE2, prunării, s. f. Livadă sau grădină de pruni; prunet, pruniște, pruniș. –
Prun +
suf. -ărie.prunărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prunăríe (
pop.)
s. f.,
art. prunăría, g.-d. art. prunăríei; (livezi)
pl. prunăríi, art. prunăríile