prujă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÚJĂ, pruji, s. f. (
Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Din
pruji (derivat regresiv).
prujă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prújă2, s.f. (înv.) cordică de suman.
prujă (Dicționaru limbii românești, 1939)prújă f., pl.
ĭ (d.
prujesc).
Est. Prujitură, glumă, anecdotă.
A-țĭ fi de prujă, a-țĭ fi gîndu la prujă, a avea gust de glumă. (VR. 1911, 11, 252).
prujă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prújă (
reg.)
s. f.,
art. prúja, g.-d. art. prújii; pl. pruji