pruină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUÍNĂ s. f. Strat fin cu aspect ceros care acoperă ca o brumă suprafața unor fructe. – Din
fr. pruine.pruină (Dicționar de neologisme, 1986)PRUÍNĂ s.f. (
Biol.) Materie ceroasă, incoloră sau violacee, care acoperă pielița fructelor, a ciupercilor etc. ca o brumă. [< fr.
pruine].
pruină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRUÍNĂ s. f. materie ceroasă, ca un praf, care acoperă unele frunze sau fructe, elitrele unor coleoptere etc. (< fr.
pruine)
pruină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pruínă s. f.,
g.-d. art. pruínei