prudent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRUDÉNT, -Ă, prudenți, -te, adj. Care se ferește de tot ce ar putea să-i producă un neajuns, să-l primejduiască; prevăzător, circumspect, precaut. – Din
fr. prudent, lat. prudens, -ntis.prudent (Dicționar de neologisme, 1986)PRUDÉNT, -Ă adj. Prevăzător, precaut, circumspect. [Cf. fr.
prudent, it.
prudente, lat.
prudens].
prudent (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr.
prudent, lat.
prudens)
prudent (Dicționaru limbii românești, 1939)*prudént, -ă adj. (lat.
prudens [din
próvidens], care prevede). Prevăzător, circumspect, care s´ar putea întîmpla:
om, răspuns prudent. Adv. Cu prudență:
a răspunde prudent.prudent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prudént adj. m.,
pl. prudénți; f. prudéntă, pl. prudénteprudent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prudent a. prevăzător:
om prudent.