provincialism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROVINCIALÍSM, provincialisme, s. n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune specifică unei provincii, care nu aparține limbii literare;
p. ext. rostire caracteristică unei provincii; regionalism.
2. Atitudine, comportare etc. specifică unui provincial (
1). [
Pr.:
-ci-a-. –
Var.: (
înv.)
provințialísm s. n.] – Din
fr. provincialisme.provincialism (Dicționar de neologisme, 1986)PROVINCIALÍSM s.n. 1. Cuvânt, expresie, locuțiune caracteristică pentru o anumită provincie; regionalism (2).
2. Atitudine de provincial. [Pron.
-ci-a-, var.
provințialism s.n. / < fr.
provincialisme].
provincialism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROVINCIALÍSM s. n. 1. regionalism (2). 2. fel de a se purta și de a gândi propriu unei anumite provincii. 3. atitudine, comportare de provincial. (< fr.
provincialisme)
provincialism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)provincialísm (-ci-a-) s. n.,
pl. provincialísmeprovincialism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)provincialism n. locuțiune particulară unei provincii: ex. moldovenisme
(colb, dughiană), ardelenisme
(boreasă), oltenisme
(lubeniță) etc.
Tâmplarului se zice în Moldova
stoler, iar în Transilvania
măsar. Numai cel dântâiu a pătruns în limba literară, celelalte două rămânând ca termeni provinciali, ca provincialisme.