proveditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROVEDITÓR, proveditori, s. m. Funcționar public al vechii republici venețiene însărcinat cu conducerea sau cu inspectarea unei flote, a unei provincii. – Din
it. provveditore, fr. provéditeur.proveditor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROVEDITÓR s. m. înalt funcționar în vechea republică a Veneției, însărcinat cu inspectarea sau comanda unei flote, fortificații sau provincii. (< it.
provveditore, fr.
provéditeur)
proveditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proveditór s. m.,
pl. proveditóri