prour (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÓUR s. n. (
Pop.) Timpul zilei (dis-de-dimineață) când pleacă oile la pășune. ◊
Expr. În prour de... = la începutul zilei;
p. ext. la începutul unui anotimp. [
Var.:
próor s. n.] –
Et. nec.prour (Dicționaru limbii românești, 1939)próur, V.
proor.prour (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)próur (
pop.)
s. n.