protură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÚRĂ, proture, s. f. (La
pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la
sg.) insectă din acest ordin. – Din
fr. protoures.protură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protúră s. f.,
g.-d. art. protúrei; pl. protúre