protuberant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTUBERÁNT, -Ă, protuberanți, -te, adj. Care constituie o protuberanță. – Din
fr. protubérant.protuberant (Dicționar de neologisme, 1986)PROTUBERÁNT, -Ă adj. Care formează o protuberanță. [< fr.
protubérant, cf. lat.
protuberans].
protuberant (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTUBERÁNT, -Ă adj. care formează o protuberanță; proeminent. (< fr.
protubérant, lat.
protuberans)
protuberant (Dicționaru limbii românești, 1939)*protuberánt, -ă adj. (lat.
protúberans, -ántis, d.
protuberáre, a fi bulbucat [
tuber, gheb]. V.
tubercul). Bulbucat, bombat, proeminent și rătund [!].
protuberant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protuberánt adj. m.,
pl. protuberánți; f. protuberántă, pl. protuberánte