protoxid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOXÍD, protoxizi, s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. – Din
fr. protoxyde.protoxid (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOXÍD s.m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. [< fr.
protoxyde].
protoxid (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOXÍD s. m. oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. ♦ ~ de azot = gaz incolor, folosit ca anestezic. (< fr.
protoxyde)
protoxid (Dicționaru limbii românești, 1939)*protoxíd m. și n., pl.
e (
proto- și
oxid).
Chim. Primu oxid (adică cu cel maĭ puțin oxigen posibil) al unuĭ metal:
protoxid de fer [!].protoxid (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTOXÍD (‹
fr.,
engl.)
s. m. Oxidul cel mai puțin oxigenat al unui element. ◊
P. de azot = gaz incolor, cu gust dulceag, care inspirat o dată cu aerul, produce o stare de euforie; este un anestezic local și general; gaz ilariant.
protoxid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!protoxíd (pro-to-/prot-o-) s. m.,
pl. protoxíziprotoxid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protoxid n. oxidul cel mai puțin oxigenat dintre toate.