protopop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [
Var.: (
pop.)
potropóp s. m.] – Din
sl. protopopŭ.protopop (Dicționaru limbii românești, 1939)protopóp m. (vsl.
protopópŭ, d. gr.
prótos, primu, și vsl.
popŭ, popă; ngr.
protopapâs).
Pop. Protoĭereŭ. – Și
protopopă (vsl.
protopopa). Vulg. și
potropop.protopop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protopóp s. m.,
pl. protopópiprotopop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protopop m. primul preot al unui județ sau oraș. [De origină slavo-greacă].