protoplasmă (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)PROTOPLÁSMĂ s.f. Materia din care sunt formate organismele vii și care reprezintă substratul material caracteristic vieții.
protoplasmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOPLÁSMĂ s. f. (
Biol.) Substanță albuminoidă complexă având aspectul unei mase vâscoase, incolore, semifluide, care alcătuiește baza celulei vii. – Din
fr. protoplasma.protoplasmă (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOPLÁSMĂ s.f. Substanță albuminoidă care alcătuiește baza oricărei celule vii. [< fr.
protoplasma, cf. gr.
protos – primul,
plasma – formație].
protoplasmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOPLÁSMĂ s. f. substanță albuminoidă complexă, baza celulei vii. (< fr.
protoplasme)
protoplasmă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROTOPLÁSMĂ (‹
fr.)
s. f. (
BIOL.) Substanță albuminoidă complexă cu aspect de masă vâscoasă, incoloră, semifluidă, care constituite materia din care sunt formate organismele vii și reprezintă substratul material caracteristic vieții. Alcătuiește ansamblul constituenților celulei vii (membrana, citoplasma, nucleul, nucleolul și organitele protoplasmatice).
protoplasmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protoplásmă (-to-plas-) s. f.,
g.-d. art. protoplásmeiprotoplasmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)protoplasmă f. partea esențială a celulelor ce compun țesăturile animale și vegetale, cum și organismele inferioare, infuzorii, etc.