protocarbură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOCARBÚRĂ, protocarburi, s. f. (
Chim.) Combinația cea mai săracă în carbon pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din
fr. protocarbure.protocarbură (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOCARBÚRĂ s.f. Combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. [< fr.
protocarbure].
protocarbură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOCARBÚRĂ s. f. combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. (< fr.
protocarbure)
protocarbură (Dicționaru limbii românești, 1939)*protocarbúră f., pl.
ĭ (
proto- și
carbură).
Chim. Carbură de primu grad.