protobromură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (
Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din
fr. protobromure.protobromură (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOBROMÚRĂ s.f. Sare care rezultă din combinația unui corp simplu cu bromul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de brom. [< fr.
protobromure].
protobromură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOBROMÚRĂ s. f. sare din combinația unui corp simplu cu cea mai mică cantitate de brom. (< fr.
protobromure)
protobromură (Dicționaru limbii românești, 1939)*protobromúră f., pl.
ĭ (
proto- și
bromură).
Chim. Combinațiune de corp simplu cu cea maĭ mică cantitate posibilă de brom.