protobitumen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOBITÚMEN s. n. Bitumen în stare de formare, care reprezintă prima fază de transformare a materiei organice în țiței. – Din
germ. Protobitumen.protobitumen (Dicționar de neologisme, 1986)PROTOBITÚMEN s.n. Bitumen în stare de formare, reprezentând prima fază de transformare a materiei organice în petrol. [< germ.
Protobitumen].
protobitumen (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTOBITÚMEN s. n. bitumen în stare de formare, prima fază de transformare a materiei organice în bitum petrolifer. (< germ.
Protobitumen)
protobitumen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protobitúmen s. n.