protoierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTOIERÍE, protoierii, s. f. Protopopie. [
Pr.:
-to-ie-] –
Protoiereu +
suf. -ie.protoĭerie (Dicționaru limbii românești, 1939)protoĭeríe f. (ngr.
protoieria. V.
arhierie). Rangu, sediu saŭ locuința protoĭereuluĭ.
protoierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protoieríe s. f.,
art. protoiería, g.-d. art. protoieríei; pl. protoieríi, art. protoieríile