proto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTO- Element de compunere care înseamnă „primul”, „întâiul” și care servește la formarea unor substantive. – Din
ngr. protos, fr. proto-.proto (Dicționar de neologisme, 1986)PROTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația:
1. „primul (din punct de vedere spațial)”, „primul, cel dintâi (în ordinea importanței, a demnității)”.
2. „Preistoric”.
3. (
Lingv.) „Foarte vechi”, „anterior (unui grup etnic)”.
4. (
Biol.) „primitiv”, „simplu”, „de început”. [Var.
prot-. / < fr., it.
proto-, cf. gr.
protos – primul].
proto (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROT(O)- elem. „primul, anterior, preistoric, primitiv, simplu, inițial”. (< fr.
prot/o/-, cf.
gr. protos)
proto (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTO- elem. prot(o)-.
proto (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)proto-. Pref. care indică prioritatea.
Gr. πρωτο-, intrat direct din mgr., sau prin intermediul
fr. proto-, cf. protomedic, protopop, prototip, etc.
proto (Dicționaru limbii românești, 1939)*próto- (vgr.
prôtos, primu), prefix care intră în compozițiunea maĭ multor cuvinte, maĭ ales în chimie, și care înseamnă „primu”. V.
protos.