protecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROTÉCȚIE, protecții, s. f. 1. Faptul de a proteja, de a ocroti, de a apăra; ansamblu de măsuri care protejează; persoană, instituție etc. care protejează; dispozitiv, sistem tehnic etc. care servește la protejare. ◊
Protecția muncii = ansamblu de măsuri luate pentru ocrotirea vieții și a sănătății celor ce muncesc, pentru asigurarea desfășurării muncii în condițiile cele mai bune. ◊
Loc. adj. De protecție = protector. ♦ Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj;
p. ext. persoană care acordă acest sprijin.
2. (
Înv.) Protectorat. – Din
lat. protectio, -onis, fr. protection.protecție (Dicționar de neologisme, 1986)PROTÉCȚIE s.f. 1. Ocrotire, pază, apărare. ◊
Protecția muncii = ansamblul măsurilor luate pentru a se asigura desfășurarea muncii în condițiile cele mai sigure și mai bune pentru cei care o execută.
2. Sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă; favoare; (
p. ext.; fam.) persoană care acordă acest sprijin. [Gen.
-iei, var.
protecțiune s.f. / cf. fr.
protection, lat.
protectio].
protecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROTÉCȚIE s. f. 1. ocrotire, pază, apărare. ♦ ~ a muncii = totalitatea măsurilor tehnico-organizatorice, sanitare etc. menite să prevină îmbolnăvirile profesionale și accidentele de muncă. 2. sprijin, ajutor dat cuiva de o persoană influentă. ◊ persoană care acordă acest sprijin. (< fr.
protection, lat.
protectio)
protecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)protécție (-ți-e) s. f.,
art. protécția (-ți-a), g.-d. art. protécției; (apărători)
pl. protécții, art. protécțiile (-ți-i-)