prostată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROSTÁTĂ, prostate, s. f. 1. Organ musculos și glandular care înconjură porțiunea inițială a uretrei și care aparține aparatului genital masculin.
2. (
Impr.) Prostatită. – Din
fr. prostate.prostată (Dicționar de neologisme, 1986)PROSTÁTĂ s.f. Glandă situată la intersecția aparatului genital cu cel urinar la bărbați. [< fr.
prostate, cf. gr.
prostates – așezat înainte].
prostată (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROSTÁTĂ s. f. glandă la intersecția aparatului genital masculin cu cel urinar. (< fr.
prostate)
prostată (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PROSTÁTĂ (‹
fr.,
lat. {i}; {s}
gr. prostates „așezat înainte”)
s. f. Organ musculo-glandular, de forma unei castane, care înconjură porțiunea inițială a uretrei la bărbat.
P. este formată din doi lobi laterali și un lob median și secretă un lichid cu aspect lăptos, sperma, care se varsă în porțiunea prostatică a uretrei, de obicei în timpul actului sexual.
prostată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prostátă s. f.,
g.-d. art. prostátei; pl. prostáte