propășitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPĂȘITÓR, -OÁRE, propășitori, -oare, adj. Care face să progreseze, să se dezvolte; înaintat, avansat, progresist. –
Propăși +
suf. -tor.propășitor (Dicționaru limbii românești, 1939)*propășitór, -oáre adj.
Rar. Progresiv.
propășitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propășitór (rar)
adj. m.,
pl. propășitóri; f. sg. și
pl. propășitoárepropășitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propășitor a. progresiv:
mers propășitor OD.