propagandist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPAGANDÍST, -Ă, propagandiști, -ste, s. m. și
f. 1. Persoană care face propagandă; propagator.
2. (Ieșit din uz) Activist de partid care conducea un cerc de învățământ politic. – Din
fr. propagandiste, (
2) din rus.
propagandist.propagandist (Dicționar de neologisme, 1986)PROPAGANDÍST, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care face propagandă.
2. (
Ieșit din uz) Activist de partid care conduce un cerc de studiu în cadrul învățământului de partid. [Cf. fr.
propagandiste, rus.
propagandist].
propagandist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROPAGANDÍST, -Ă s. m. f. 1. cel care face propagandă. 2. activist care conducea un cerc de studiu în cadrul învățământului de partid. (< fr.
propagandiste, /2/ rus.
propagandist)
propagandist (Dicționaru limbii românești, 1939)*propagandíst, -ă s. (d.
propagandă; fr.
-diste). Care face propagandă. Adj.
Un preut [!] propagandist.propagandist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propagandíst (
înv.)
s. m.,
pl. propagandíștipropagandist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propagandist m. cel ce face propagandă.