proptar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPTÁR, proptare, s. n. Frână la războiul de țesut țărănesc, făcută dintr-o scândură cu crestături, care împiedică rotirea înapoi a sulului cu pânza țesută. –
Proptă +
suf. -ar.proptar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proptár s. n.,
pl. proptáre