propozițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPOZIȚIÚNE s. f. v. propoziție.propozițiune (Dicționar de neologisme, 1986)PROPOZIȚIÚNE s.f. v.
propoziție.
propozițiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*propozițiúne f. (lat.
proposítio, -ónis. V.
pozițiune). Acțiunea de a propune și lucru propus (ob.
propúnere).
Mat. Enunțarea, enunțu uneĭ teoreme:
a demonstra o propozițiune. Gram. Expresiunea uneĭ cugetărĭ, o cugetare exprimată pin [!] cuvinte. (O propozițiune se compune din
subĭect și
predicat, ca:
rîu curge, la care se pot alipi
atribute, complemente saŭ
determinărĭ circumstantiale. Într´o frază-s atîtea propozițiunĭ cîte verbe exprimate saŭ subînțelese sînt).
propozițiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propoziți(un)e f.
1. acțiunea de a propune și lucrul propus spre a fi discutat;
2. Gram. exprimarea unei judecăți;
3. Mat. enunțarea unei teoreme.