propovedanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROPOVEDÁNIE, propovedanii, s. f. (
Înv.)
1. Orație funebră.
2. Propovăduire. – Din
sl. propovĕdanije.propovedanie (Dicționaru limbii românești, 1939)propovedánie f. (vsl.
propovĭedaniĭe. V.
spovedanie).
Vechĭ. Predică, discurs.
propovedanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)propovedánie (
înv.)
(-ni-e) s. f.,
art. propovedánia (-ni-a), g.-d. art. propovedániei; pl. propovedánii, art. propovedániile (-ni-i-)propovedanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)propovedanie f. orațiune mai ales funebră. [Slav. PROPOVIEDANĬE, predică].