promitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de
a promite și rezultatul ei; promisiune. –
V. promite.promitere (Dicționar de neologisme, 1986)PROMÍTERE s.f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. [<
promite].