promite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMÍTE, promít, vb. III.
Tranz. 1. A-și lua obligația de a face ceva; a face promisiuni, a făgădui.
2. Fig. A îndreptăți speranțele; a prezenta perspectivele favorabile. – Din
lat. promittere, fr. promettre.promite (Dicționar de neologisme, 1986)PROMÍTE vb. III. tr. 1. A se angaja, a-și lua obligația, a făgădui.
2. (
Fig.) A da speranțe; a asigura. [P.i.
promít. / < lat.
promittere, cf. fr.
promettre].
promite (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMÍTE vb. tr. 1. a-și lua obligația, a se angaja; a făgădui. 2. (fig.) a da speranțe; a oferi perspective promițătoare. (< lat.
promittere, fr.
promettre)
promite (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)promíte (promít, promís), vb. – A făgădui.
Fr. promettre, conjug. ca
a trimite. –
Der. promisiune, s. f., din
fr. promesse tratat ca
mission față de
mettre, admission față de
admettre etc.;
promițător, adj. (care promite);
compromite, vb., din
fr. compromettre; compromis, s. n., din
fr. compromis.promite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promíte (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. promít, 1
pl. promítem, perf. s. 1
sg. promiséi, 1
pl. promíserăm; conj. prez. 3
să promítă; part. promíspromite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)promite v.
1. a făgădui, a se îndatora de a zice, a face sau a da ceva;
2. a asigura că va fi ceva:
îți promit că va reveni; 3. a da speranțe:
acest copil promite mult.