promițător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMIȚĂTÓR, -OÁRE, promițători, -oare, adj. Care dă speranțe, care deschide perspective favorabile. –
Promite +
suf. -ător.promițător (Dicționar de neologisme, 1986)PROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care îndreptățește o speranță, care promite (2). [<
promite +
-(ă)tor].
promițător (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. care promite (2). (< promite + -/ă/tor)
promițător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promițătór adj. m.,
pl. promițătóri; f. sg. și
pl. promițătoáre