prolificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLIFICÁRE, prolificări, s. f. (
Bot.) Apariție a unui lujer cu frunze din floare. – După
fr. prolification.prolificare (Dicționar de neologisme, 1986)PROLIFICÁRE s.f. Naștere a unui lujer cu frunze, din floare. [<
prolific, după fr.
prolifération].
prolificare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLIFICÁRE s. f. (bot.) stare a unui organ prolifer. (după fr.
prolification)
prolificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prolificáre s. f.,
g.-d. art. prolificắrii; pl. prolificắri