profità - explicat in DEX

profita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFITÁ, profít, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din fr. profiter.

profita (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i. profít. / < fr. profiter, it. profittare].

profita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câștiga. ◊ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr. profiter)

profita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profitá (a ~) vb., ind. prez. 3 profítă

profità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profità v. 1. a trage profit: a profita de ocaziune; 2. a fi de folos; 3. fig. a face progrese, a înainta într’o știință.