profir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFÍR, -Ă, profiri, -e, adj. (Mai ales despre vin) De culoare roșu-deschis, trandafirie; profiriu. – Din
ngr. profírus „purpură”.
profir (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)profír,
profíruri, s.n. (înv.) fâșie de blană cusută ca ornament pe marginea unei haine.
profir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)profír (profiruri), s. n. – Paspoal, bordură.
It. profilo (Tiktin), contaminat cu
fir (Candrea), sau poate cu
l final asimilat. Este dubletul lui
profil, s. n., din
fr. profil.profir (Dicționaru limbii românești, 1939)1) profír n. V.
porfir.profir (Dicționaru limbii românești, 1939)2) profír n., pl.
urĭ (it.
proffilo, supt [!] infl. luĭ
fir; sp. pg.
perfilo. V.
profil).
Sec. 19. Margine tivită saŭ ornată la o haĭnă.
profir (Dicționaru limbii românești, 1939)prófir, -ă adj. (îld.
pórfir, d. ngr.
porfýrios, vgr.
porphýreios și
-reos, d.
porphýra, porfiră, purpură). Roș între cărămiziŭ și cîrmîziŭ:
vin profir, poamă profiră. S. n. Vin profir:
ĭa toarnă niște profir ! – Fals
-riŭ. V.
marmanziŭ.profir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profír (rar)
adj. m.,
pl. profíri; f. profíră, pl. profíreprofir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profir n. porfir:
stană de profir BOL.
profir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profir n. vin roșcat obținut din amestecul vinului alb cu cel negru:
butoiaș cu profir vechiu. ║ a.
pelinuri profire OD. [V.
profiră].
profir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profir n. bordură:
profiruri de samur. [V.
fir].