profita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFITÁ, profít, vb. I.
Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (
Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora). – Din
fr. profiter.profita (Dicționar de neologisme, 1986)PROFITÁ vb. I. intr. A trage un profit, un avantaj, un folos din ceva; a câștiga. ♦ (
Depr.) A urmări un folos în orice împrejurare. [P.i.
profít. / < fr.
profiter, it.
profittare].
profita (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFITÁ vb. intr. a trage un profit, un avantaj; a câștiga. ◊ (depr.) a urmări un folos în orice împrejurare. (< fr.
profiter)
profita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
profítăprofità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profità v.
1. a trage profit:
a profita de ocaziune; 2. a fi de folos;
3. fig. a face progrese, a înainta într’o știință.