profesa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFESÁ, profesez, vb. I.
1. Tranz. și
intranz. A practica, a exercita o meserie, o profesiune.
2. Tranz. A manifesta, a mărturisi, a susține public o concepție, o atitudine, o părere, o convingere. – Din
fr. professer.profesa (Dicționar de neologisme, 1986)PROFESÁ vb. I. tr. 1. A se îndeletnici cu..., a exercita, a practica o profesiune, o meserie etc.
2. A manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). [< fr.
professer].
profesa (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFESÁ vb. tr. 1. a practica, a exercita o profesiune, o meserie. 2. a manifesta public o atitudine; a susține public (ceva). (< fr.
professer, lat.
professare)
profesa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profesá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
profeseázăprofesà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profesà v.
1. a declara în public:
a profesa o religiune, a profesa opiniuni; 2. a exersa, a practica:
el profesează medicina; 3. a instrui:
a profesa filozofia.