proferare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFERÁRE, proferări, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a profera și rezultatul ei. –
V. profera.proferare (Dicționar de neologisme, 1986)PROFERÁRE s.f. Acțiunea de a profera și rezultatul ei. [<
profera].
proferare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proferáre (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. proferắrii; pl. proferắri